Am inchis totul, pregatire de somn; dar ceva nu imi da voie sa raman in pat… se intampla in mine … imi da o stare de bucurie, de motivare, dar ma face sa imi fie teama.
Ma ridic … te privesc printre ganduri… si acel ceva esti tu…
Incerc, sa ma mobilizez sa trec peste, insa acest ceva, spre deosebire de altele nu imi da voie sa nu simt…
Este ca in serile in care iubesti si iti vin mii de cuvinte de rostit ,dar o cochilie prea rigida nu iti da voie sa le spui;
In majoritatea cartilor care mi-au clati ochii, sunt invatata sa fac ce simt , ce imi zice inima, sa fiu feiricita, sa ma accept cu slabiciunile mele si sa mi le recunosc; dar de ce nu aprofundeaza ei ” teama” …. o teama de un ceva inexplicabil, o teama enigmatica si periculoasa