Archive for Evenimente si sarbatori
Sarbatori Fericite
Multumesc Amicilor de pe DEVIANTART.COM pentru ilustratii.
Am ajuns sa imi doresc sa stau cat mai putin acasa, in familie: prea mult zgomot si privare de liniste si intimitate.
A trecut Craciunul ca si cand nu ar fi fost: un Mos Craciun ce nu mi-a stiut adresa , o familie vesnic agitata si oboseala din timpul anului au facut ca zilele Craciunului sa fie prea reci si adormite; nici macar vise nu am avut in timpul odihnei, nici zile de sanius …
Nici macar timp pentru fotografiat.
Acum vine “Anul Nou” un an in care simt nevoia sa renunt…. sa ma refugiez intr-o tastatura sau o calimara cu cerneala si sa renunt la tot…….
Ma intreb mereu de ce de sarbatori trebuie sa ma simt asa …. parca e o regula .
Din acest an ce va veni , macar voi incerca sa nu-mi mai doresc lucruri ce nu tin de mine, sa nu mai visez profunzimea de A FI.
Un mic portofoliu fotografic …
Am achizitionat in sfarsit acum vreo luna aparatul foto mult ravnit: canon 450D, si am inceput sa-mi completez portofoliu fotografic, asa ca va invit sa luati urmatorul link si sa -i dati drumul la privit! http://www.flickr.com/photos/denisiadinu/
Pasi de iarna.
In centrul orasului, debitor de mizerii, ingerii isi fac datoria.
ajutati fiind de spiridusi jucausi.
a fost si la mine…
Aseara, in drum spre casa, am trecut- ca de obicei dealtfel- prin centru.
Am fost surprinsa ca nu mai venea autobuzul, desi in jur de ora 20, circula la intervale rezonabile; un miros patrunzator de vata de zahar imi indulcea asteptarea, nu eram foarte sigura de ce se intampla in jurul meu : se auzea muzica, nu era tipenie de masina, si orasul inviase: oameni veseli, luminite colorate, un brad impodobit de sarbatoare erau o parte din elemetele ce mi-au adus fortat spiritul sarbatorilor in minte.
Zambeam in mine, desi dimineata plecasem trista ca nu venise Mosul, zambeam si ma incurajam sa-mi urmez visele… un semn a fost acela ca domnul Sorin Oprescu- primarul capitalei- cu pasi grabiti, insotit de camere de luat vederi si reporteri curiosi, trecea exact prin fata mea… mii de intrebari mi-au navalit in minte, voiam sa merg sa ma alatur reporterilor; m-am oprit si mi-am spus, este un cadou faptul ca sunt aici si acum si ca pot trai aceste clipe, ca sunt atat de aproape de visul meu… am mers pana acasa zambind, si acum am o lumina in suflet si pe chip…astept cu nerabdare sa termin programul de lucru sa pot merge prin oras, sa observ “miscarea”de sarbatoare.
Vreau sa revin…
Am fost intr-o pauza , una trista ce este drept, o pauza in care am descoperit ca trebuie sa-mi urmez visele.
Pasul de a-mi intretine blogul este unul esential in viata mea de mic “jurnalist”, pentru ca asta voi fi de acum, un mic jurnalist, si nu o mica plangacioasa ce-si pune sentimentele pe hartie; tot sentimente vor fi asternute, insa, sentimente sub forma de evenimente, stiri, interviuri.
Va las cu atat momentan, si cu promisiunea ca ma pregatesc sa vin cu stiri si lucrusoare dragute, doar pentru voi, cei ce nu m-ati parasit nicicand.
Am reusit :)
Va promisesem solem, in postul trecut, ca pun o poza macar si am reusit…. am invins oboseala si am editat pozele … acum am mai mult curaj sa promit cate ceva 
A fost 8 martie…
Am lucrat de 8 martie motiv pentru care nu am avut timp sa postez nimic. Ei bine in acest an m-am simtit foarte bagata in seama, am primit cadouri de parca era ziua mea, dar cel mai frumos a fost cand un trandafir alb ma astepta acasa cu cina gata de servit si cu un patut cald si primitor in care o minunata zambila isi emana parfumul imbogatindu-mi starea de bine.
Sper ca fiecare femeie sa fi primit macar o floare in dar; simbol al innoirii si al puritatii.
Din punctul meu de vedere femeia e mai gingasa si mai pura decat orice floare dar un mic gest care sa o faca sa vada aceste calitati este vital.
Ziua indragostitilor….
Ha ha ha…de ce trebuie o zi speciala a indragostitilor, cand ei ar trebui sa-si sarbatoreasca dragostea in fiecare moment al vietii?!! ei bine…trebuie ca …asa vor americanii…si na ce face omul face si maimuta…insa de dragobete nu-si aminteste nimeni?!! ei bine eu imi amintesc: de dragobete, adica pe 24 februarie, la 10 zile dupa stimabilul tovaras Valentin…imi amintesc…ca in acea zi dragobetele m-a lovit si pe mine… atunci l-am cunoscut pe el…
Si totusi CINE ESTE DRAGOBETELE?… este Cupidon sau Eros… este izbitor de hotarat cand loveste… si am fost si eu lovita… si am ramas imobilizata pana in ziua de azi… o imobilizare placuta si plina de farmec, de durere, de iubire profunda… da da..exact cum cititi: l-am cunoscut de dragobete, tocmai auzisem ca persoanele care se cunosc in aceasta zi raman impreuna vesnic…”Prostii!” imi ziceam, ei bine suntem impreuna si-mi ramane sa va confirm cu fiecare an ce va trece daca ceea ce spune traditia este catusi de putin real… pana acum s-a confirmat… sunt fericita, si iubita… el este dragobetele meu desi nu m-a sarutat din prima zi asa cum dragobetele cel navalnic facea cu fetele in vremea bunicii. Ei bine, cupidonul romanesc, se zice ca purta noroc indragostitilor desi “pedepsea” femeile motiv pentru care multumesc…nu stiu cui… ca mi-a purtat si mie noroc si nu ma pedepsit…asadar ….vine dragobetele fiti pe faza daca va loveste!!!
